Sufletul si corpul

De cativa ani, am cunoscut multe persoane noi, mai mult prin rete decat in multe alte moduri. Cateva cunostinte din acestea s-au transformat in adevarate prietenii, nu in mod direct. La inceput am cunoscut cateva persoane si dupa cu ajutorul acestor persoane am cunoscut altele... dar la rete este originea. Pot sa fie persoane care locuiesc departe (deci pentru a ne putea vedea e nevoie de un viaj); dar pot sa fie aproape, la cativa pasi de casa mea, dar nu stiam.

Se intampla cateodata sa ma gandesc la acest mod de-a ne cunoaste. Tema e foarte afascinanta.

Intalnim persoane pe care nu le putem vedea sau atinge. Inainte de-a ne vedea, ne cunoastem gandurile, caracterul, temperamentul. Naste un raport, un interes comun, un schimb de ganduri si emotii; creste dorinta de-a ne intalni; si intr-o zi, in sfarsit ne vom intalnim. Intrebarea cea mai frecventa e: «cat sunt de diferit de cum ma imaginai?».

Deci la strada e diferita de cea obisnuita: ne cunoastem mai intai sufletul si dupa corpul.

Nu e adevarat ca daca intai ne vedem si dupa vorbim ne cunoastem mai bine. De multe ori intalnirea fizica ascunde sau incetineste intalnirea cu sufletul si mintea. Sunt persoane care se vad de exemplu de 20 de ani, dorm in acelasi pat dar nu se cunosc bine. Nu e doar minciuna fraza critica a celor care tradeaza: «sotia mea (sau sotul meu) nu ma intelege». Apropierea fizica nu inseamna neaparat dialog si intelegere; poate deveni un obstacol.

In rete se intampla lucruri curioase si interesante. Sunt persoane care prin mesajele lor mi-au vorbit de ei cu mare sinceritate, dezvaluind sentimente si indoieli pe care probabil daca am fi in aceeasi camera ar ezita sa mi le spuna. Absenta corpului fizic de multe ori nu indeparteaza, ci apropie; e mai putin jenant decat daca ne-am uita unul in ochii celuilalt.

E ca o magie aceasta intalnire de suflete libere, care mai tarziu se incarneaza. Cand intalnim o persoana in mod direct (fizic), avem deja o imagine interioara; modul nostru de-a percepi e diferit pentru ca in momentul in care vedem “exteriorul” stim deja ceva de “interior”.

Nu vreau sa zic ca intalnirsi mai intai in rete e mereu mai bine decat intalnirsi direct. Cateodata experienta e mai adevarata si mai bogata;altadata nu. Nu e un mod mai putin uman de-a ne intalni cum gandesc cei care nu folosesc internetul.

Fara indoiala e o experienta noua si interesanta. E extraordinar cand o persoana poate sa se esprime liber, sa raspunda, sa dialogheze sau sa taca. E fascinant de vazut personalitati, caractere de persoane necunoscute; verificare dupa daca imaginea e egala cu realitatea. De obicei nu se greseste. Aspectul fizic de multe ori ne poate surprinde, dar caracterul si personaliteta sunt exact cum ne imaginam.

Poate fi acesta un remediu pentru marea importanta data aparentelor. Putin din cauza televiziuni riscam sa gandim ca o persoana e ceea ce pare; aparenta fizica sau modul in care se imbraca reprezinta identitatea.

Poate intr-o zi la rete va fi magica, cand vom avea lungimea de banda mult superiora la cea de astazi si ne vom intalni in video.

Dar cat timp continuam sa ne intalnim cu ajutorul cuvintelor si a gandului putem sa dispunem de acest percurs extraordinar, de-a cunoaste mai intai sufletul si dupa corpul. Alegere ceea ce vrem sa ne spunem direct sau prin telefon si ceea ce vrem sa ne scriem.

Nu este un mod cu totul nou. Istoria e plina de prieteni si amanti care chiar daca se intalneau des isi scriau scrisori si mesaje. De cate ori indragostitii chiar daca se vad in fiecare zi, au nevoie de-a schimba foi si bilete? Dar obisnuinta de-a scrie incet-incet dispare, intr-o lume plina de telefoane. Prin rete l-am redescoperit. Des scriem lucruri mici, fara importanta, glumim sau vorbim de nimic. E un mod de-a uni sufletele noastre, de-a ne impartasi gandurile, in mod independent de continut.

Probabil acesta e motivul principal pentru care imi place sa folosesc la rete: este un mod de-a fi mai umani.